Experimentul norvegian: cum se distrug familia si copilaria pe altarul diversitatii sexuale

Citez din:Experimentul norvegian: cum se distrug familia si copilaria pe altarul diversitatii sexuale

Departe de mine gîndul de a idealiza Rusia. Ba chiar sînt mai degrabă înclinat să văd exagerat răul manifest în societatea rusă de azi, de ieri şi de cînd am început să avem de-a face cu ruşii. Deci, nu din vreo pornire afectuoasă şi nici din vreo naivitate funciară vă propun textul de mai jos. Vă îndemn să primiţi informaţia cu rezervele care se impun (măcar pînă la o verificare mai amănunţită) şi să observaţi şi tendinţele propagandistice din articol.

Cu toate acestea, cred că merită să ne oprim un pic asupra acestei mărturii, căci, dacă ea exprimă adevărul fie şi în parte, înseamnă că descrie un coşmar de care, mai devreme sau mai tîrziu, putem avea parte şi noi. Mai cu seamă că deja există o politică în România privind şcolarizarea şi „protecţia” copiilor la noi care pare a deschide drumul spre catastrofă.

Interviul realizat de jurnalistu Andrei Fefelov cu o mamă rusă, Irina Bergset, la 9 iunie 2013

„Zavtra”: Aţi indicat că în nordul Europei, funcţionează sistemul de lichidare a familiei, legat de abuzuri sexuale asupra copiilor. Cum funcţionează acest lucru?

bergsetIrina: Ministerul care se ocupă cu probleme legate de copii, se numeşte literalmente Ministerul Afacerilor Copiilor şi Egalităţii la toate formele de diversitate sexuală.

Minorităţile sexuale în Norvegia, cu siguranţă nu mai sunt minorităţi. Minorităţile, sunt acum orientaţii heterosexuali.

În materialele sociologilor, disponibile în mod liber, se afirmă că, în anul 2050, Norvegia va fi ţara cu 90% homo. Ce se înţelege prin termenul de „homo” este greu de imaginat. Se spune că ideile noastre despre lesbiene şi gay sunt deja trecutul.

S-ar părea că voi nu sunteţi implicaţi; să facă ce vor, ce am eu şi copiii mei cu asta? Cândva şi eu mă întrebam aşa, pentru că am trăit în ignoranţă completă despre asta, că în toată Europa se introduc în viaţă standardele sexuale, care reglementează creşterea copiilor în conformitate cu cadrul definit.

Sunt obligatorii pentru toţi cei care au semnat convenţia de admitere, făcându-se acum lobby şi in Rusia. Acolo literalmente se spune despre modul în care părinţii, în colaborare cu personalul grădiniţei, sunt obligaţi să educe copiii în „diferite forme de iubire”.

O parte specială a acestui total-european, sex-standardul, indică de ce ar trebui să ne învăţăm copiii despre masturbare, părinţii şi profesorii în grădiniţe sunt obligaţi să pună aceasta în aplicare, până la vârsta de 4 ani şi nu mai târziu. Pentru noi ruşii din „peşteră” este o informaţie foarte utilă.

La pagina 46 din acest document se afirmă că un copil nou-născut trebuie să fie conştient de identitatea lui de gen. Cu sex-învăţatul obligatoriu din naştere, copilul vostru trebuie să realizeze ceea ce este: gay, lesbiană, travestit sau transsexual. În privinţa egalităţii de gen, sunt omişi termenii de „bărbat” şi „femeie”, astfel încât rezultatul vi-l puteţi imagina şi singuri!

În Norvegia, a fost înfiinţat Institutul de cercetare ştiinţifică la Universitatea din Oslo, care examinează sinuciderile copiilor de la 0 la 7 ani. Este foarte ciudat, cum poate un copil nou-născut să se sinucidă?! Dar conform Barnevarn, este natural…

După urgiile sadice, când copiii într-adevăr mor, asemenea cazuri sunt luate ca fiind sinucidere.

„Zavtra”: Irina, să ne întoarcem la experienţa dumneavoastră personală …

Irina: A doua oara mi-au luat copiii pe 30 mai 2011. M-au sunat doi poliţişti şi doi lucrători de la Barnevarn (Oficiul pentru Protecţia Copilului). Am deschis, poliţiştii erau înarmaţi, a venit chiar comandantul de la secţia de poliţie Bjorklagena şi mi-au spus: „Am venit să-ţi luăm copiii!”. Am sunat-o pe avocată şi ea mi-a spus: „Da, în conformitate cu legile din Norvegia, sunteţi obligată să îi daţi. Dacă vă opuneţi, vi-i ia şi aşa oricum şi nu îi mai vedeţi mai mult. Sunteţi obligată să daţi copiii şi mâine, vă vor explica despre ce este vorba”. Au luat imediat copiii, care nu au reuşit nici să se schimbe, fără să-mi arate nici un document.

Am rămas în stare de şoc. Acum trebuia să dovedesc că eu sunt o mamă bună.

În ziar a fost descris un caz în care un băieţel a fost luat de la mama sa şi a fost violat în toate instituţiile de apărare a copilului. Când a împlinit 18 ani, şi-a cumparat o armă, a venit „acasa” şi i-a împuşcat pe părinţii adoptivi.

Alt caz, un băieţel care a fost luat de la mama sa şi plângea că vroia la mama. Medicii au spus că este paranoia şi l-au îndopat cu medicamente. După ce jurnaliştii au început să manifeste interes pentru acest caz, l-au înapoiat la mamă într-un scaun cu rotile. Băiatul a pierdut în greutate 13 – 15 kg. Avea distrofie, cu modificări ireversibile.

La o vizită la copiii mei, fiul mai mare mi-a zis că a scris o scrisoare la consulatul rus, în care a spus că, şi dacă ar muri, tot va fugi din Norvegia, că nu va trăi într-un lagăr de concentrare.

Şi a reuşit să organizeze propria evadare. A luat contact prin internet cu polonezul Krzysztof Rutkovský, care a reuşit să salveze o fetiţă poloneză, de la o familie norvegiană adoptivă. Polonezul m-a sunat în ultimul moment, când totul a fost pregătit. Mi-a spus: „Când scot singur băiatul din ţară, fără dumneata, va fi răpirea unui copil străin, dar dacă vei merge şi dumneata, va fi ca un ajutor dat familiei.” A fost o decizie dificilă: a muri toţi trei în Norvegia, sau a salva cel puţin pe fiul mai mare şi pe mine. Nu doresc nimănui să aibă asemenea trăiri ceva de genul acesta.

În Polonia, am stat trei luni. Mama biologică are dreptul la copilul său doar în Rusia, nicăieri în altă parte în Europa. Copilul meu a primit mai întâi mamă adoptivă norvegiană, apoi ne-a acuzat de răpirea copilului de către o străină (adică eu). Atunci Polonia a stabilit o altă mamă adoptivă.

Pentru a ajunge copilul în Rusia, mama mea (adică bunica lui), a devenit mama adoptivă din Rusia. Astfel s-a făcut schimbul între mamele adoptive poloneză şi rusă. Aşa că, fiul meu avea părinte norvegian numărul unu, părinte polonez numărul doi şi al treilea părinte, rus. Mama biologică este în Europa un nimic.

„Zavtra”: După ce v-aţi întors în Rusia, au început să circule informaţii cu privire la cazuri similare. Povestiţi-ne despre asta.

Irina: Să vă dau un exemplu: Irina S. a locuit în Marea Britanie 18 ani. A avut acolo un prieten şi a născut o fetiţă. Într-o zi, Irina S. a aflat că partenerul ei este membru al clubului sadomasochist. Se uitau la televizor împreună cu fiica lor, aratau acolo un concurent şi fiica spune: „Mami acest unchi s-a jucat cu mine de-a doctorul… O!!! Şi mătuşa aceasta s-a jucat cu mine în cada de baie…” Puteţi să vă imaginaţi că copilul dumneavoastră povesteşte lucruri de genul asta?

Irina S. s-a dus să se consulte cu un psiholog pentru copii, care i-a spus: „Dragă, tu eşti pastă de dinţi, eşti ziua de ieri. Aceasta nu este perversiune, aceasta este un sex creativ pentru elită.”

Irina S. a tăcut şi în linişte a început împachetatul lucrurilor şi pregătirea de evadare în Rusia. Femeie înţeleaptă …

În Norvegia, au fost legalizate mai întîi căsătoriile între persoane de acelaşi sex, apoi a fost aprobată Legea privind adopţia copiilor de către partenerii homosexuali.

Preoţii (femei şi bărbaţi) vorbesc deschis despre orientarea lor sexuală netradiţională. Mai recent, au apărut îndrăzneţii din cercul homosexualilor, care ridică întrebări de drept privind căsătoriile cu copii.

Dacă noi, părinţii valorilor tradiţionale, stăm ca nişte găini şi aşteptăm, atunci această luptă cu ei este pierdută. Astăzi, sunt locuri de experiment în Europa de Nord, Germania, SUA şi fostele colonii britanice, precum Canada, Australia şi Noua Zeelandă – acestea fiind focarele, de unde primesc cele mai multe chemări de ajutor SOS, de la mamele ruse.

Ideea necesară rezistenţei deschise mi-a dat putere în Norvegia de a nu mă lăsa învinsă, de a nu înnebuni. În Rusia, fiecare părinte trebuie să înţeleagă că, în ultimii 30 de ani, structurile care sunt implicate în traficul de copii sunt părtinitoare redistribuirii maselor demografice, au adoptat poziţia că părintele şi copilul nu sunt o singură entitate.

Acum copiii aparţin unei companii abstracte sau statului.

Pentru a face lucrurile si mai rele, în conformitate cu Aranjamentul de la Haga din 1980, în care Rusia a semnat în 2011, copiii aparţin teritoriului în care se află ultimele 3 luni.

Filosofia acestor „inumani”, dezvăluie proiectul Partidului Muncitoresc Norvegian de guvernamant, despre care tocmai am citit recent în SMI norvegian. Lisbakken, ministrul responsabil pentru familie şi copii, declară fără ruşine: „Eu sunt un homosexual. Vreau ca toţi copiii din ţară să fie ca mine.” A iniţiat Programul de Stat experimental, în care au fost eliminate de la grădiniţe poveşti ca Cenuşăreasa şi poveştile fraţilor Grimm. În locul lor a fost scrisă altă literatură de tip „Rege şi Rege”, sau „Copii gay”. În ele, de exemplu, prinţul se îndrăgosteşte de rege, sau de alt prinţ, prinţesa visează la căsătoria cu regina.

În conformitate cu legea, copiilor de grădiniţă educatoarele sunt obligate să le citească aceste povestiri şi să le arate imagini.

S-a întâmplat un caz. Turişti ruşi s-au dus în Noua Zeelandă cu o viză de şedere de scurtă durată, de exemplu pe 7 zile, părinte cu copil.

Părinţii, ori au ţipat la copil, ori copilul plângea mai tare şi de la hotel au sunat la serviciul pentru protecţia oficială a copiilor. A apărut grupul „salvator” şi le-a luat copilul, l-au „salvat” de la părinţii „sadici”. Diplomaţii ruşi au luptat mai bine de un an pentru o întâlnire între părinţii biologici şi copil.

Eu personal de doi ani mă lupt pentru dreptul de întâlnire cu fiul mai mic.

Brejvik, care a ucis 80 de persoane, are dreptul de a apela la rude în fiecare zi. Condamnaţii la moarte, peste tot în lume, au dreptul la scrisori şi apeluri telefonice, dar mama nu are posibilitatea nici chiar să vorbească cu copilul ei.

Oricum, Brejvik „a salvat” Norvegia înaintea partidului muncitoresc de guvernământ, şi ei au anunţat că urăsc musulmanii. Brejvik a fost violat la 4 ani de o mamă. Barnevarn l-a luat şi l-a trimis la „încercări pe etape”. Fiecare familie l-a „gustat” (probabil a fost dat la mai multe familii adoptive). Apoi tânărul a pregătit acţiunea sa 9 ani. Cred că i-au promis marea cu sarea, ca să nu pomenească despre acest subiect. Jurnalistii suedezi au descoperit deja această poveste.

La fiecare cinci ani, Barnevarn emite rapoarte despre emigranţi. Cati copii au fost luaţi de la părinţii biologici si care este originea parintilor. Pe primul loc se află Afganistan, apoi Eritrea şi Irak. Dintre copiii albi, Rusia este pe primul loc, iar în topul general, se află pe locul 4.

Părinţii biologici capătă de la stat permisiunea de a se întâlni cu copiii lor furaţi,numai două ore, o dată la jumătate de an. Este maximum. Fiul meu, care a fugit în Rusia, este înregistrat virtual în casa lor adoptivă, ca aparţinând de populaţia Norvegiei, până la vârsta de 23 ani.

Un alt lucru important. Numai în Norvegia funcţionează 19.000 de organizaţii non-guvernamentale pentru reprofilarea copiilor din bărbat şi femeie sau invers, sau în alte sexe neconvenţionale.

Copilul este nevoit să evolueze în categorie sexuală non-tradiţională stabilită. Ceea ce a povestit fiul meu cel mic deja nu mai este o pedofilie primitivă, ci un fel de training organizat.

„Zavtra”: Este greu de crezut că există asemenea orori teribile …

Irina: Până când rezolvaţi dacă este de crezut sau nu, în această lume este o întreagă generaţie de părinţi, care trebuie să trăiască cu această oroare.

Totul serveşte ideii de „toleranţă pentru diversitate”. Spun despre copii că au dreptul la alegerea sexuală zapret_semide la naştere, au dreptul la diversitatea sexuală.

Împotriva noastră şi a voastră, împotriva părinţilor şi copiilor, sunt reţele bine organizate în lumea interlopă.

Se pare că a venit timpul să recunoaştem în mod deschis şi sincer şi la fiecare departament al poliţiei ruse, la toate nivelurile, să se constituie o unitate specială de combatere a acestor grupuri internaţionale de banditism demografic.

La marşul pentru „Apărarea copiilor”, am încurajat părinţii să scoată masca frumoasă a justiţiei juvenile din vest, care nouă ni se prezintă ca fiind „salvatoare a copiilor de părinţii alcoolici” şi care este folosită în încercarea la nivel mondial, de a schimba sexul copiilor noştri.

Experiment monstruos, care de aproape 30 de ani, progresează în toată Europa.

În Europa, dar şi în Canada, SUA, Australia şi Noua Zeelandă, peste tot în afara Rusiei, familia este zdrobită şi despărţită. Familia, ca legătura între părinţi şi copii, este distrusă planificat.

Cifre de copii luaţi: 200.000 în Norvegia, 300.000 în Suedia, 250.000 în Finlanda, în Germania, Israel la fel un număr foarte mare. Acestea sunt generaţii furate.

„Zavtra”: Pe baza acestor informaţii, se pare că ţara noastră este o insulă cu un stil de viaţă creştină …

Irina: Despre mine se vorbeşte des: „Aha, mai întâi a fugit în vest, iar acum a devenit o patriotă fanatică”. Da, eu sunt o patriotă involuntară. Pentru ca omul să aprecieze Rusia noastră, probabil că este nevoie să piardă totul. Am plătit prea scump pentru greşeala mea – propriul copil – şi am avut parte de o experienţă oribilă.

Mai mult de 100 de familii ruse îngenunchează azi în jurul Rusiei şi strigă: „Noi suntem musafirii din viitorul vostru! În vest ne-au furat copiii. Luaţi seamă la nenorocirile noastre şi învăţaţi-vă minte! Treziţi-vă, opriţi ciuma celui de-al treilea mileniu! Ridicaţi o cortină de fier faţă de aceste toleranţe şi perversiuni! Împingeţi această mizerie dincolo de graniţele Rusiei!”

Interviu realizat de Andrei Fefelov, mişcarea internaţională publică „Mame din Rusia”, apărut în ziarul „Zavtra”.

http: //www.chelemendik.sk/Rozhovor_s_ruskou_mamou_plakat_je_v_Norsku_zakazane_je_to_povazo_119288153.html

http: //www.magnificat.sk/2013/08/europska-unia-alebo-kam-sme-sa-to-dostali/

Cititi si:Tavalugul NOII ORDINI MONDIALE vrea DISTRUGEREA FAMILIEI

Toţi creştinii care se vor opune homosexualităţii, definind-o ca anomalie sau boală, vor fi catalogaţi imediat drept „homofobi”. Aşadar, dragi creştini „homofobi”, de azi înainte nu vom mai avea voie să recunoaştem public că homosexualitatea este o tulburare psihică. Va trebui să o considerăm doar un alt „stil de viaţă”. Nu vom mai avea voie să afirmăm adevărul biblic legat de acest păcat strigător la cer şi de modul în care Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora, preschimbându-le în cenuşă. ………

VIDEO (si transcriptul) Sigmund FREUD, EVREII si REVOLUTIA SEXUALA (pornografia) …

  “Unul dintre părinţii revoluţiei sexuale din lumea occidentală este Sigmund Freud.

El a spus, citez: Moralitatea sexuală… îmi pare foarte demnă de dispreţ. Niciun alt om nu şi-a adus mai mult contribuţia la distrugerea familiei şi la degradarea umanintăţii ca Sigmund Shlomo Freud. A fost revoluţia sexuală un accident? Veţi afla adevărul chiar acum. ………..

Agresiunea sexuală a minorilor, molestarea şi abuzul a crescut exponenţial. Sadismul şi masochismul sunt exploatate acum în mass-media alături de creşterea numărului de imagini violente, tortură şi omoruri, adesea asociate cu sexul.

Naşul acestei revoluţii sexuale este Sigmund Freud. Freud a fost un evreu elitist radical, care avea o ură intensă faţă de tradiţia morală europeană şi creştină. Se vedea pe sine ca pe un străin non-european care va cuceri Europa precum a cucerit Hanibal Roma. Ştiu că asta ar putea să pară imposibil pentru mulţi dintre voi, cei care privesc filmul acesta. Mass-media ţin aceste informaţii ascunse. Dar eu pot dovedi ceea ce spun prin propriile cărţi şi scrisori ale lui Freud. Unii academicieni ştiu despre asta, dar vouă nu vi se dă permisiunea să ştiţi. Freud spune toate acestea în mod explicit.

Citez: “Hanibal a fost eroul ultimelor zile de şcoală. Am început să înţeleg pentru prima dată ceea ce însemnat să aparţii unui rase străine. Figura unui general semitic îmi ridica şi mai sus nivelul de respect. În mintea mea tănără, Hanibal şi Roma simbolizau conflictul dinre tenacitatea evreiască şi organizarea Bisericii Catolice.”

Freud îşi exprimă foarte clar punctual său de vedere elitist într-o scrisoare către o femeie evreică ce intenţiona să conceapă un copil cu un non-evreu pentru a vindeca ruptura dintre evrei şi non-evrei în psihologie. Cuvintele lui au fost, citez: “Trebuie să mărturisesc… că fantezia ta despre naşterea Salvatorului prin uniunea mixtă nu mă încântă deloc. Dumnezeu, în acea perioadă anti-evreiască, l-a născut [pe Mântuitor]din rasa superioară evreiască” – Yerushalmi, Y.H. (1991), Moise al lui Freud: Iudaismul Terminabil şi Interminabil, New Haven: Yale University Press, pagina 45. Un an mai târziu, aceeaşi femeie a dat naştere unui copil al cărui tată era membru al “rasei superioare evreieşti”. Freud a răspuns: “Sunt, după cum ştii, vindecat de ultima fărâmă a predilecţiei mele pentru cauza ariană şi aş vrea să spun, dacă acest copil a fost băiat, va deveni un sionist curajos. El sau ea trebuie să fie în orice caz brunet, gata cu capetele de câlţi [blonzii].

http://www.realitatea.net/urna-cu-cenusa-lui-sigmund-freud-deteriorata-in-timpul-unei-tentative-

Noţiuni de sexualitate infantilă

Psihanaliza, in primul rînd întemeietorul ei, Sigmund Freud, a descoperit la copil o viaţă sexuală intensă, în mai multe etape de dezvoltare, cum ar fi: orală, anală, falică si oedipiană

În etapa orală Sigmund Freud observa la copil plăcerea de a suge, de a-şi ocupa buzele, gura în genere, cu ceva, în afara alimentaţiei, in timp ce chipul său exprimă plăcerea, voluptatea.

Plăcerea suptului, independentă de actul alimentaţiei, este o plăcere autoerotică, copilul neavînd încă intuiţia unei lumi exterioare, în afara lui. Copilul iubeşte ca pe el însuşi tot ce i se pune in gura-sînul, tetina -….

Chinez tratat cu socuri electrice ca sa se vindece de „dependenta de internet”

Un tanar chinez in varsta de 17 ani a fost dus de mama sa la un centru medical din China, unde a fost tratat cu socuri elecrice pentru a se vindeca de dependenta de internet. Teng Fei a fost mintit de mama sa ca tatal sau se afla in spital pentru a merge acolo. Odata ajuns, acesta si-a dat seama ca totul era o tactica pentru a-l atrage in clinica medicala, unde a fost fortat sa treaca printr-un tratament cu socuri electrice pe o perioada de cateva saptamani.

„A fost foarte dureros. Am simtit ca un ac imi trece prin creier”, povesteste tanarul, potrivit The Guardian. Teng Fei insista ca nu a avut niciodata nicio problema si ca nici macar nu crede in dependenta de internet.

Chinezul sustine ca mama sa a decis sa-l interneze pentru tratamentul cu socuri electrice dupa ce a vazut mai multe reclame la televizor care demonizau internetul si a crezut ca fiul sau este bolnav.

„Nu-mi amintesc de cate ori mi-au administrat socurile, insa trebuie sa fi fost de zeci de ori. Ma lasau sa ma odihnesc o perioada, dupa care imi administrau din nou. O repriza dura in jur de 30 de minute”, a declarat Fei, adaugand ca daca se impotrivea sau incerca sa se ridice i se aplica din nou tratamentul. „Cred ca la inceput vroiau doar sa-mi inspire teama si sa ma faca sa urmez ordinele. Socurile electrice erau o pedeapsa daca faceam ceva gresit”, mai spune acesta.

Tratamentul pentru vindecarea „dependentei de internet”, mai cuprindea si administrarea de anti-depresive si de leacuri traditionale chinezesti. Parintii lui Teng Fei au cheltuit 14,000 de yuani, adica aproape 1,500 de euro. 7,000 de yuani a costat taxa lunara, 2,000 de yuani taxa aplicata pentru ca tanarul a incercat sa fuga si 5,000 de yuani penalizare pentru sfarsirea tratamentului inainte de termen. Tratamentul ar fi trebuit sa dureze 4 luni, insa tatal tanarului a hotarat sa-l intrerupa, deoarece incepuse sa creada ca totul este o escrocherie.

Teng Fei nu crede ca tratamentul l-a ajutat in vreun fel. El nu s-a considerat niciodata dependent de internet si il foloseste la fel de mult ca si inainte, numai ca parintii sai nu mai au nicio problema cu acest fapt, a concluzionat tanarul, potrivit The Guardian.

Note despre fascismul psihiatric

De aproape 150 de ani, psihiatria se preface a fi o stiinta medicala si o ramura a medicinei. Nu este si nu a fost niciodata o stiinta sau un tip de ingrijire medicala. ..

Spitalele de psihiatrie sunt foarte asemanatoare sistemului de inchisori. In inchisoare  sau in sistemul corectional psihiatrii sunt folositi ca si consultanti pentru a proiecta programe periculoase, neetice de modificare a comportamentului si pentru a indeplini experimente medicamentoase de mare risc asupra prizonierilor. Sistemul psihiatric si sistemul inchisorilor se folosesc de frica, forta si frauda in scopul controlului social si pentru a pedepsi – nu pentru scopul de a trata sau de a reabilita, care ambele sunt eufemisme. Tratamentul fortat este de fapt o pedeapsa.

Pentru cei care refuză cipul 666, Somark Innovations, a creat o cerneala electronica RFID

Cardul de sanatate cu cip 666 va fi introdus de la 1 ianuarie 2011

….cand va veni semnul fiarei oare il vom recunoaste? Si cum il vom recunoaste? Suntem siguri ca va fi un cip implantat in mana sau pe frunte? Daca atunci cand se va pune problema implantului vor apare tot soiul de stiri cum ca nu prea e sigur si ca mai bine ar fi cu o insemnare laser? Intelegeti voi fratilor cum sta treaba? Multi zic sa ne luam buletinele, caci nu ele sunt semnul, ci cipul implantat. Dar daca atunci cand ne vor impune cipul implantat va apare la orizont o noua etapa? Un soi de insemn cu laser sau alta dracie tehnologica? Ce vom zice oare? Il luam si pe asta, caci inca nu e cel cu laser? Dar daca atunci cand se va impune cel cu laser va apare la orizont altceva? Ceva ce va parea ca nici nu tine de tehnologie, ci un soi de minune, o treaba aidoma celorlalte multe semne ce stim ca le va putea face fiara? Le vom tot lua pe toate, zicand ca nu e semnul final? Sau mai rau, daca dupa implantul cu cip doar va apare zvonul ca vine si ceva cu laser? Si cand colo nu va mai veni … Nu vom striga oare cu amar: vai, ce-am putut sa facem?

Fratilor, dracul e istet si noi nu stim clar care va fi semnul final, cel al fiarei, 666. Doar presupunem ca va fi cipul implantat. Si ne ferim strasnic de el si bine facem. Insa repet, nu stim sigur ca asa va arata. Poate fi orice din micul scenariu de mai sus. Sau altceva, de nici nu gandim acum. Desigur, tot legat de mana sau frunte.

Deci, cand ne oprim din nebunie? Am acceptat codurile de bare, apoi cardurile bancare, pasapoartele, carnetele de soferi, vom accepta buletinele, cardurile de sanatate. Unde ne oprim? Cat mai mergem asa si acceptam toti pasii? Credeti ca pe el va scrie: acesta este semnul despre care scrie in Apocalipsa si dauneaza grav mantuirii dumneavoastra?

Adevărul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comandă

Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice. 

Zoe Dumitrescu Buşulenga

---

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.

Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.

Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.

Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie Nae Georgescu.

„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. «Directiva de sus» s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”

Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”

Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.

Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.

Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zilei în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc.Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.

Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice şi, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr… Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

https://www.youtube.com/embed/JpKUJV91zJs?version=3&rel=1&showsearch=0&showinfo=1&iv_load_policy=1&fs=1&hl=ro&autohide=2&wmode=transparent

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?

Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh… Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.

„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. … . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

https://www.youtube.com/embed/n9cI05BbYdE?version=3&rel=1&showsearch=0&showinfo=1&iv_load_policy=1&fs=1&hl=ro&autohide=2&wmode=transparent

Bibliografie:

1.  Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nae Georgescu: Boala şi moartea lui Eminescu,  Criterion, 2007

Eu sunt Kenya!

”… în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.” (Iuda 1:18)
”Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.” (Luca 21:17)
”Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” (Matei 24:9)
       

Cretinismul are tangențe cu creștinismul?

La originea sa, cuvântul cretin provine din francoprovensalul, crétin. Cuvântul crétin apare consemnat pentru prima dată în iulie 1750, în jurnalul de călătorie al marchizului de Maugiron, un membru al academiei regale franceze (Voyage en Suisse. 1750. Lettre et mélange de dissertation Ecritte à la Societé Royalle de Lyon par le Marquis de Maugiron).

Așadar acest cuvânt a fost întâlnit în Elveția romandă care pe atunci includea și Savoia. Și totuși, de unde paronimia aceasta ciudată între crétin și chrétien (creștin, în limba franceză)?  

Conform site-ului de wikipedia etimologia cuvântului, crétin, e una ”controversată”. După cum am explicat deja mai sus, crétin este echivalentul francoprovensal al cuvântului creștin. Inițial un cuvânt de compasiune, el a  devenit peiorativ!

Și de ce ar fi putut deveni peiorativ acest cuvânt? Dacă ținem cont de contextul istoric, explicația devine una la îndemână: eroziunea puterii suverane în Europa a bisericii catolice și ridicarea unei puteri seculare, drăcești, constituită din tot felul de ordine masonice și alte societăți ezoterice! Evident că, înființarea la 1 mai 1776 a ordinului Illuminati, de către Weishaupt, nu a fost un act brusc, inexplicabil, de moment, ci fermentul acestei apariții dăinuia deja în societatea occidentală europeană, el fiind întreținut de acele filozofii arcane a căror expresie nu este altceva decât revolta omului față de Dumnezeul creștin.

Voltaire, în aceiași ani în care marchizul de Maugiron scria jurnalul său de călătorie prin Elveția, rostea celebrele cuvinte: ”ecrasons l’infame!”. Voltaire viza toate bisericile creștine ale vremii sale! Pentru el, creștinismul era “o fantomă urâtă”, “un monstru abominabil”, “o hidră abominabilă urât mirositoare și ucigașă.”

Așa că de ce să ne mirăm noi atunci de conotația peiorativă pe care a căpătat-o provensalul, crétin? Ura cloclotitoare împotriva creștinismului catolic (un anticreștinism de fapt) este primul element care trebuie luat în considerație pentru asimilarea forțată a cuvântului creștin cu boala!

De la aceeași pagină de wiki, mai putem citi că: ”cretinul ar fi fost un locuitor al munților, iar cretinismul se datora lipsei de minerale din alimentația lui, printre care iodul!”

Și uite așa creștinul, văzut ca o boală de masonii timpului de ieri și de azi, a devenit cretinism! Iar popoarele din Europa nu s-au dat înapoi de la adoptarea ”cretinului”… așa că îl găsim și la ruși, și la români, și la italieni, și la polonezi șamd…

Așadar, iată care este misterul cretinismului! Ce păcat, nu-i așa? Aceasta este expresia cea mai autentică a urii satanice împotriva lui Hristos și a jertfei sale mântuitoare la cruce! Mult mai târziu, elvețianul Carl Jung avea să-și manifeste ura față de credința creștină pe care o va numi la rândul lui o boală care poate fi vindecată doar prin experiența mistică!

În ultima vreme însă, din păcate, manifestările Europei așa-zise creștine țin de domeniul patologicului, la propriu! Este vorba despre această nouă Europă condusă de masonerie și de alte interese oculte! În contextul subiectului de față, mi se pare extrem de nimerit să numesc Europa creată după chipul și asemănarea ideologiei masoneriei, ca fiind de fapt Europa Cretină (Europa Masoneriei)!

Europa Masoneriei (Europa Cretină)!

Pentru a ilustra boala/cretinismul acestei Europe, voi oferi doar două exemple:

1. Cu ceva vreme în urmă, niște ”gazetari” francezi cu sufletele cangrenate de vulgaritate și batjocură, au publicat o imagine ca cea de mai jos:

După uciderea lor, însoțită și de alte omoruri ale unor nevinovați, în Paris, Europa Cretină i-a jelit pe acei pornografi! Lacrimile curgeau șiroaie! Pe buzele tuturora erau cuvintele, ”Je suis Charlie”. Nu spun că am fost de acord cu aceste omoruri, ci doar că acei nebuni și-au făcut-o cu mâna lor! Iar nebunia, de unde și până unde să fie ea încoronată, decât altundeva în Europa Cretină a Masoneriei sau Europa Masoneriei Cretine?

2. ”Vineri, 3 aprilie 2015, la Universitatea din Garissa, Kenya, 148 de tineri au fost executați pentru că nu au mințit când li s-a pus o întrebare simplă.

Atacatorii au intrat, au întrebat care e musulman și care e creștin și s-au pus pe ucis. Așa de simplu. Pare un caz asemănător cu cel de la Paris, nu?
Și totuși, nu e chiar așa. Aici n-au fost scrisori de amenințare, nu au fost avertismente anterioare, nimic. Tinerii aceștia nu au știut ce și cum au greșit, nu au avut timp să-și ia măsuri de protecție, nu umblau cu polițiștii după ei.  Veniseră să învețe carte. Și ce dacă?

 

Au trecut trei zile de atunci și facebook-ul nu a fost inundat de mesaje „Eu sunt Kenya” sau Doamne-ferește! „Eu sunt creștin”. Televiziunea Română nu a făcut „speciale” în care să se dezbată tragedia, nici măcar de un amărăt de hashtag nu au avut parte tinerii aceia. 

 Moartea lor a fost trecută la capitolul „și altele”. Ba chiar cred că i-a stânjenit pe mai-marii redacțiilor din presa de limbă română. Ce s-a întâmplat , se întrebau ei, credeam că aștia – creștinii – doar ucid, fac pogroame, cruciade, pupă moaște, nu sunt și victime. Ce facem? Așteptăm să vedem ce fac țările democratice, presa liberă, vine și răspunsul. Iar de-acolo a venit doar tăcere. O tăcere vinovată.” 

Sursa ptr. textul de la pct. 2 : 
Pentru Charlie Hebdo s-a facut mare tamtam , unde e presa acum???… Eu sunt Kenya. Și București 1944. Și nu tac 

Eu sunt Kenya!

Mai sunt și alți creștini, Kenya?

Rog cititorii să mă ierte pentru obscenitatea blasfemiatoare,  a celor de la Charlie,  pe care am redat-o pe blogul meu! Am făcut-o pentru a evidenția o antiteză, dar și că prostituția minții este noua valoare occidentală și globală care s-a proțăpit la putere! 

http://avertizari.blogspot.ro/2015/04/eu-sunt-kenya.html

https://proscrit.wordpress.com/about/

IADUL

SACCSIV - blog ortodox

Viaţa nu încetează prin moarte. Rânduit este oamenilor să moară, însă după moarte urmează judecata (Evr. 9:27) şi viaţa veşnică: raiul sau iadul, cerul sau tartarul. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că raiul este patria cerească(Filip. 3:20; Evr. 11:14-16), cetatea cu porţile deschise (Apoc. 21), împărăţia din care au fugit durerea, întristarea şi suspinarea (Is. 35:10); e locul şi starea în care petrec sufletele drepţilor după moarte şi după judecată. În rai drepţii vor vedea pe Dumnezeu «faţă către faţă» (1 Cor. 13:12), «aşa cum este» (1 In. 3:2); vor avea parte de bunuri veşnice şi de bucurii sfinte, «pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit» (1 Cor. 2:9). Acolo «drepţii vor străluci ca soarele»: nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta; nu va mai cădea peste ei soarele şi zăduful (Apoc. 7:16). Va şterge Dumnezeu de…

Vezi articolul original 981 de cuvinte mai mult

Sa facem deosebire intre ingerii buni si ingerii malefici (demonii)!

Citez din:Sa facem deosebire intre ingerii buni si ingerii malefici (demonii)!

Vrajmasul sufletelor noastre, Satana, doreste din nou sa ne insele, exploatand interesul nostru pentru ingeri. Cei care au devenit “angelomaniaci” pur si simplu copie filozofia satanista New Age, care reprezinta de fapt un panteism de moda veche. Panteismul este credinta ca totul este o mare unitate, la fel ca si Dumnezeul impersonal. Totul este unul, Dumnezeu este unul, noi suntem Dumnezeu, iata filozofia New Age.

Trebuie sa stim sa facem distinctie intre ingerii buni si ingerii malefici. Acestia din urma apar cand facem una din actiunile de mai jos:

1. Contactam ingerii si intram in comuniune cu ei. In prezent, exista carti cu titluri de genul “Intrebati-va ingerii” sau “100 de moduri de a atrage ingerii”. Dar Biblia nu ne da permisiunea pentru a contacta ingerii. Cand oamenii incep sa-i cheme pe ingeri, nu ingerii sfinti vor raspunde, ci demonii, care se deghizeaza in ingeri buni si-i pacalesc pe oameni.

2. Ii iubim si ne rugam la ingerii nostri. Unii auto-intitulati experti in ingeri recomanda sa iubim ingerii si sa apelam la ei pentru sanatate, vindecare, prosperitate sau orientare in viata. Dar ingerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, atunci toata atentia si slava ar trebui sa mearga la Dumnezeu, nu la slujitorii Sai. Dumnezeu a spus: “Eu nu vor impartasi slava mea cu altcineva” (Isaia 42:8). Scriptura nu face nicio mentiune pentru a iubi ingerii, ci doar pe Dumnezeu, pe Cuvantul Sau si pe oameni. Si niciodata nu ne spune sa ne rugam la ingeri, ci numai la Domnul Insusi.

3. Cerem sfaturi si cunostinte de la ingeri. Aceiasi “experti in ingeri” spun ca ingerii incearca din greu sa ne contacteze, astfel incat sa ne ofere o cunoastere mai profunda a spiritului. Aceasta “cunoastere” este un amestec de adevar si minciuna si nu se ridica la adevarul absolut al Scripturii. Exista patru nume de ingeri cunoscuti: Mihail, Gavril, Uriel si Rafael. Mihail si Gavril sunt singurii ingeri mentionati in Biblie. Celelalte doua nume apar in Cartea lui Enoh, ce nu este inclusa in Biblie. Cei care cred ca obtin informatii zilnice de la ingeri prin chanelling, au de fapt parte de informatii primite de la demoni.

4. Primim diverse invataturi de la ingeri. Naomi Albright ofera invataturi despre semnificatiile profunde ale culorilor, numerelor si literelor alfabetului, pretinzand ca ele provin de la “Inaltul Maestru Angelic Sheate, de la ingerul Carpelpous, si de la un Mare Maestru Inger.” Aceleasi fiinte i-ar mai fi spus doamnei Albright sa vorbeasca despre inca doua invataturi principale: faptul ca Dumnezeu accepta toate religiile si ca exista reincarnarea. Aceste doua invataturi tin insa de filozofia New Age si sunt minciuni eretice ale demonilor. Intalnirile cu asa zisii maestri ingeri sunt de fapt intalniri cu demoni. Trebuie sa ne amintim de faptul ca ingerii lui Dumnezeu nu sunt profesori. Cuvantul lui Dumnezeu spune ca ingerii sunt mesageri. Dumnezeu ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si evlavie (2 Petru 1:3), deci orice cunostinte ascunse ale unor fiinte spirituale arata natura lor malefica si demonica.

Mesajul ingerilor malefici este acela ca noi am fi una cu divinul, ca noi suntem Dumnezeu. Iata ce invatatura mizera ne ofera un demon care s-a dat drept ingerul Daephrenocles: “Lumina minunata a Ingerilor (…) este pentru a realiza ca sunteti magnific, ca sunteti divin acum.” O mare parte din literatura de specialitate se refera la “ingerul din interior”. Dar ingerii sunt o parte separata a creatiei. Ei au fost creati inainte de om; ei nu sunt in noi. Copiii, atunci cand mor, nu devin ingeri; ramanem fiinte umane si nu ingeri.

14 ianuarie 2009 – 2014: Cinci ani de la APELUL Parintelui Justin impotriva actelor cu cip

SACCSIV - blog ortodox

    Preiau integral articolul fratelui Apologeticum 14 ianuarie 2009 – 2014: Cinci ani de la APELUL Părintelui Justin împotriva actelor cu cip – apel ce a lovit puternic în oculta mondială :

Despre necesitatea împotrivirii actelor electronice

Când am spus că se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gândit la o părăsire a noastră, fiinţială. Ci este mai mult o răcire în raporturile noastre cu Dumnezeu. Răcirea aceasta, într-adevăr, dacă se perpetuează în viaţa omului,poate duce la o pierdere mai mare a Harului.Cu cât sunt mai învechiţi în răutăţi şi în compromisuri nepocăite, cu atât şi posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, şi uneori aproape imposibilă. Păi diavolul de ce nu mai poate să se pocăiască şi să redevină înger de lumină? Pentru că el este învechit în răutăţi, a uitat frumuseţea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului. Aşa şi omul, dacă persistă în răutăţi, Dum­nezeu îi poate…

Vezi articolul original 1.157 de cuvinte mai mult

A fost Tesla “savantul Illuminati”? Chiar dacă Tesla nu a dorit, invenţiile sale au fost folosite în scopuri malefice de forţele luciferice care conduc această planetă!

Citez din: lovendalToate articolele care le-am publicat până în prezent pe site-ul “Secretele lui Lovendal” au fost apreciative şi pozitive la adresa lui Tesla. Dar, dacă există “schelete în dulap” şi în cazul marelui savant? Dacă acest Tesla nu e ceea ce se crede despre el? Dacă Tesla a lucrat pentru organizaţia Illuminati, căreia i-a oferit toate descoperirile şi invenţiile sale geniale? Dacă Tesla e “mâna Satanei” pe Pământ, ca să zic aşa? Dacă ne-am înşelat cu privire la bunăvoinţa sa faţă de omenire? Sau dacă bunăvoinţa sa a fost una autentică, iar toată opera sa a fost “acaparată” de forţele malefice ale acestei lumi? Toate aceste întrebări sunt doar nişte ipoteze, dar la care trebuie să ne gândim cu multă atenţie.

De ce-a fost Tesla finanţat de un mare membru Illuminati?

Într-adevăr, dacă analizezi puţin biografia lui Tesla, sunt lucruri care pur şi simplu te surprind. E ceva care nu se leagă… Mulţi conspiraţionişti spun că Illuminati şi Oculta Mondială au luptat pentru ca descoperirile lui Tesla cu privire la “energia liberă” să nu fie niciodată publice. Dar, totuşi, cine l-a finanţat pe Tesla pentru a-şi realiza experimentele? Nimeni altul decât J.P. Morgan, unul dintre cei mai puternici şi mai influenţi oameni Illuminati din istorie. J.P. Morgan i-a oferit lui Tesla 150.000 dolari (o sumă imensă acum peste 100 de ani), pentru a construi un turn care să utilizeze frecvențele naturale ale Universului nostru pentru a transmite tot felul de date. Turnul a fost folosit de Tesla pentru a-şi pune în aplicare viziunile sale “nebuneşti” cu privire la energia Universului.

Este Tesla adevăratul creator al proiectului malefic HAARP?

Dar oare au fost propriile idei ale lui Tesla sau acesta n-a fost decât instrumentul unei forţe supranaturale (poate Lucifer) şi a organizaţiei care i se închină lui Lucifer, Illuminati? Nu cumva Tesla a inventat programul HAARP folosit în prezent, în scop malefic, de către americani? HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program – Programul de Cercetare Aurorală Activă a Frecvenţelor Înalte) este responsabil (precum se ştie, şi precum am arătat de nenumărate ori pe acest site) pentru crearea şi manipularea vremii, pentru proiectul “Blue Beam”, pentru controlul minţii şi pentru multe alte lucruri.

Tesla a creat “evenimentul Tugunska” din 1908?

S-a jucat Tesla cu focul sau a ştiut ce face? Există, de exemplu, multe speculaţii care cred că “evenimentul Tugunska”, care a avut loc în iunie 1908, şi care a distrus 2.000 de kilometri pătraţi de taiga în Siberia, ar putea fi legat de experimentele lui Tesla privind transmisiile wireless (citeşte mai multe în acest articol de pe site-ul teslasociety.com). Dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci stau şi mă întreb: ce fel de minte diabolică a avut Tesla de a realizat o asemenea grozăvie pe Pământ? Evenimentul Tugunska a fost unul fericit, în sensul că pe suprafaţa sa nu se găseau oraşe şi sate; dacă acesta s-ar fi întâmplat în Europa occidentală, în zona Parisului, de exemplu? Pur şi simplu, ar fi ras de pe suprafaţa Pământului o întreagă aglomeraţie urbană şi poate că milioane de oameni ar fi murit în mod nefericit.

Tesla n-a fost pământean!

Dar Tesla a fost cu adevărat pământean? Într-un articol scris nu demult (Marele fizician Tesla s-a născut pe o navă spaţială care venea de pe planeta Venus! Deci, nu era de origine pământeană…) arătam o ipoteză locantă conform căreia Tesla n-ar fi avut o origine nepământeană. Că o fi adevărată presupunerea, habar n-am; ceea ce ştiu, din diferitele biografii citite până în prezent despre Tesla, este faptul că acest mare savant a avut diferite viziuni de lumină, asupra cărora nu avea niciun control. Mintea sa îi era “torturată” cu diferite imagini luminoase, care îi păreau atât de vii încât credea că sunt reale. Atunci când locuia în camera sa de hotel, Tesla susţinea că vorbea cu diferite fantome din trecutul său. Acelaşi mare inventator era obsedat de numărul 3, şi avea fobii ciudate, ca de exemplu aversitatea faţă de cercuri.

E posibil ca Tesla să nu fi fost conştient de faptul că invenţiile sale ar putea fi folosite în scop malefic de forţele luciferice / Illuminati care vor să conducă această lume; poate că Tesla credea că el face un bine omenirii. Dar, se pare că tehnologia lui Tesla care ar fi putut face cel mai mult bine omenirii – energia liberă – este ţinută la sertar, în secret, de Illuminati, sau poate deja cei din Oculta Mondială o folosesc în interes propriu sub o altă formă…

Cititi si:

Lumea “de-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică

Pentru cei care refuză cipul 666, Somark Innovations, a creat o cerneala electronica RFID

Tavalugul NOII ORDINI MONDIALE vrea DISTRUGEREA FAMILIEI

Citez din:

Tavalugul NOII ORDINI MONDIALE vrea DISTRUGEREA FAMILIEI

   Toţi creştinii care se vor opune homosexualităţii, definind-o ca anomalie sau boală, vor fi catalogaţi imediat drept „homofobi”. Aşadar, dragi creştini „homofobi”, de azi înainte nu vom mai avea voie să recunoaştem public că homosexualitatea este o tulburare psihică. Va trebui să o considerăm doar un alt „stil de viaţă”. Nu vom mai avea voie să afirmăm adevărul biblic legat de acest păcat strigător la cer şi de modul în care Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora, preschimbându-le în cenuşă.

Deunăzi, mai-marii noştri au decis că, de acum înainte, discriminarea homosexualilor va fi interzisă. Pe viitor, articolul 4 din Constituţie ar urma să sune astfel: “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală”.

A introduce în Constituţie sintagma „orientare sexuală” înseamnă, de fapt, legitimarea homosexualităţii la nivel oficial. E lesne de înţeles ce va atrage după sine această decizie. Propaganda homosexuală în şcoli va lua amploare, iar penalizarea celor care o susţin va deveni, practic, imposibilă. De asemenea, orice formă de înfierare a acestor practici împotriva firii şi dumnezeirii va fi reprimată. Ne va fi greu, poate chiar imposibil, să ne mai exprimăm revolta faţă de toate aceste anomalii. Vom fi obligaţi să le considerăm manifestări normale ale sexualităţii umane. Copiii noştri vor privi cum cuplurile de homosexuali se îmbrăţişează şi se sărută în pieţele publice, iar asta li se va părea un lucru firesc. Afirmaţia că un copil are nevoie de o mamă şi de un tată va fi considerată incitare la ură. Acceptarea homosexualităţii va deveni datoria unui cetăţean model.

Toţi creştinii care se vor opune homosexualităţii, definind-o ca anomalie sau boală, vor fi catalogaţi imediat drept „homofobi”.

Aşadar, dragi creştini „homofobi”, de azi înainte nu vom mai avea voie să recunoaştem public că homosexualitatea este o tulburare psihică. Va trebui să o considerăm doar un alt „stil de viaţă”. Nu vom mai avea voie să afirmăm adevărul biblic legat de acest păcat strigător la cer şi de modul în care Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora, preschimbându-le în cenuşă. Că vom fi catalogaţi drept fascişti, huligani, retrograzi, fanatici, ultrareligioşi. Degeaba vom încerca să le amintim celor care azi conduc destinele ţării că legiferarea sodomiei va atrage după sine distrugerea familiei, instituţionalizarea desfrâului, a perversiunilor sexuale, pedofiliei şi incestului. Vocea noastră nu va mai fi ascultată.

Şi atunci, ce credibilitate mai au instituţiile statului, dacă în sânul lor se răspândeşte cancerul moral al desfrânării? Mai mult decât atât, ce fel de stat este acela care loveşte, cu bunăştiinţă, în celula elementară a societăţii şi a Bisericii, care este familia, negându-i dreptul la existenţă? Ce fel de stat este acela care privează familia de funcţiile sale fundamentale, îndeosebi de cea educativã, când rolul statului este tocmai acela de a proteja şi promova familia? Dar noi, creştinii “homofobi”, pe ce poziţie ne situăm? Ne putem lăsa copiii, de bună voie, pe seama noilor “educatori”?

În majoritatea ţărilor occidentale se duce azi o campanie agresivă de pervertire a copiilor, de construire a unei societăţi în care relaţiile familiale şi comunitare tradiţionale trebuie distruse şi înlocuite cu altele. O societate în care “familia” de homosexuali să fie considerată absolut normală. În aceste ţări, copiii învaţă, încă de la grădiniţă, că există mai multe tipuri de familii, printre care şi cele homosexuale, fiind familiarizaţi cu noţiunile de “toleranţă”, “acceptare” şi “respect”. Totodată, educatorii au grijă să-i înveţe pe copii că ar putea avea orientări sexuale diferite, în urma procesului  supranumit “coming out” (ieşirea la iveală). O sintagmă înşelătoare care sugerează că oamenii pot fi homosexuali fără să-şi dea seama. În cazul acesta, copilului nu ar trebui să-i fie ruşine sau să creadă că se întâmplă ceva anormal cu el, ci să accepte ceea ce de fapt e. Aceşti copii sunt educaţi de mici în spiritul toleranţei şi acceptării homosexualităţii, ca orientare sexuală „normală”. Când vor creşte, vor răspândi, la rândul lor, propaganda homosexuală, fiind bravi luptători împotriva discriminării.

Este ceea ce ne dorim pentru copiii noştri?

Din ce în ce mai multe ţări legalizează căsătoriile între homosexuali, precum şi adopţiile de copii de către aceştia, deschizând, astfel, drumul către procrearea medicală asistată (PMA) şi folosirea mamelor surogat (GPA).

Pe ce poziţii se va situa România? Dacă nu tăiem răul din rădăcină, cât încă nu e prea târziu, vom fi zdrobiţi de tăvălugul Noii Ordini Mondiale care nu urmăreşte decât distrugerea ultimelor redute ale neamului: Biserica şi Familia. Şi asta cât de curând. sursa: doxologia.ro via Gândește.org

Lumea “de-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică

 

• Cip-ul (în special cel care poate comunica la distanţă – de tipul RFID) este elementul cheie prin intermediul căruia se realizează un “transfer de inteligenţă” de la oameni la universul inconjurător (plante, animale, lucruri);
• Comunicarea cip-urilor între ele potenţează “inteligentizarea” spaţiului înconjurător;
• Valul schimbărilor nu poate fi oprit pentru că progresul este forţa motrice pe scara evolutivă a tehnologiei (teza inevitabilităţii la care am făcut referire într-un capitol anterior);
• Prin cip-ul implantat în creier omul ar putea “comunica” atât cu calculatorul cât şi cu lucrurile, animalele şi plantele din jur fiind o prezenţă „vie” şi continuă în lumea virtuală.

Lumea “de-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică

Dacă la eforturile de “inteligentizare” a lumii prezentate mai sus le adaugăm şi pe cele de “îmbunătăţire” a plantelor şi animalelor astfel încât “să răspundă mai bine nevoilor oamenilor” putem vorbi despre “o nouă lume”, o ne-lumeîn înţelesul deplin al cuvântului. Legătura dintre „inteligentizarea” lucrurilor prin tehnologie şi ingineria genetică este dată de concepţia comună ce stă în spatele acestor procese: omul văzut ca demiurg omniscient şi omnipotent, prin intermediul ştiinţei, al lumii aflate sub stăpânirea sa. „De-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică, lumea nouă (ne-lumea), în proiectarea celor care cred că sunt demiurgii acestei lumi, ar trebui să satisfacă toate cerinţele de confort şi de plăcere pe care şi le-ar putea închipui omul – promiţând, astfel, emanciparea sa totală de constrângerile sociale, culturale şi chiar şi naturale. În realitate, având în vedere caracterul utopic al acestei credinţe demiurgice, se va ajunge la cea mai cumplită tiranie pe care a cunoscut-o omenirea, deoarece:

• noua lume, alcătuită din sisteme de administrare întreţinute tehnologic, nu va avea un echilibru dinamic pe termen lung (nu se poate susţine singură) şi, pentru a se menţine, sistemele vor trebui intreţinute într-un efort de putere  total şi continuu;
• fragilitatea lumii nou create va solicita un control strict şi total, precum şi mecanisme de înlăturare a oricăror inadvertenţe, opoziţii, blocaje;
• va genera noi legi şi principii atât prin schimbarea / adaptarea celor
• existente cât şi prin apariţia unora noi care să răspundă mai bine noilor cerinţe de conducere / organizare / securitate / lucru etc. Îndepărtând lumea din ce în ce mai mult de legile „tradiţionale” care erau mult mai apropiate de firea omului prin raportarea la legile şi raţionalităţile dumnezeieşti puse în Creaţia Sa.

Deşi pare dificil chiar şi ca exerciţiu de imaginaţie, lumea “de-creată” este mai aproape de noi decât credem. Deja recunoaştem în jurul nostru elementele ei. În prezent se construieşte infrastructura prin intermediul căreia se vor uni toate elementele sale care vor avea astfel noi potenţialităţi. Eşafodajul cheie al infrastructurii pe baza căreia va funcţiona lumea “de-creată” este “lumea virtuală,” în care:

• prin apariţia unor noi soiuri de plante şi animale lumea creată de Dumnezeu se poate schimba fundamental faţă de ceea ce cunoştem în prezent, ajungând de nerecunoscut;
• inteligenţa artificială a lucrurilor şi interacţiunea dintre ele va remodela spaţiul de vieţuire al oamenilor;
• lipsită de serviciile de mentenanţă sau de condiţii specifice bunei funcţionări / creşteri lumea “de-creată” va fi fragilă şi fără capacitatea de auto-susţinere (atât construcţiile bazate pe tehnologie cât şi cele rezultate prin inginerie genetică);
• lumea nouă necesită a fi guvernată de principii şi legi noi adecvate funcţionării noilor sisteme (tehnologice, economice, sociale, politice, etc); având în vedere că pretenţia celor care instaurează noua lume este de tip absolut, utopic, intreţinerea acestei utopii nu se poate face decât printr-un regim de putere totalitar, absolut.
• „dezvoltarea” prin sine şi pentru sine este un principiu de bază al lumii „de-create”care astfel se îndepartează constant de creaţia lui Dumnezeu;
• ,,inteligentizarea” şi “îmbunătăţirea” lumii vii conduc la apariţia unor hibrizi, adecvate “minuni” prin prisma “realizărilor” tehnologiei, de fapt monştri prin prisma raportării la ceea ce a creat Dumnezeu;
• lumea “de-creată” este o caracaterizare a lumii create de Dumnezeu. Aparent, omul va fi “creatorul” şi “stăpânul absolut” al acestei lumi noi, de-create după chipul şi asemănarea păcatului.

extras din cartea SFÂNTA TREIME, mod şi model de viaţă, iubire, slujire şi conlucrare, de preot dr. prof. Mihai Valică

Antonie Iorgovan – Adevarul despre masonerie

Iata ce putem citi in articolul Misterioasa moarte a senatorului Iorgovan din octombrie 2007:

Senatorul PSD Antonie Iorgovan a murit in urma unui cancer galopant, care l-a transformat, intr-un an, dintr-un om solid si binefacut, intr-o stafie. Decesul senatorului Antonie Iorgovan s-a produs saptamana trecuta, joi dimineata, la o clinica din Viena, in urma unui stop cardio-respirator, pe fondul unui cancer de pancreas. Iorgovan a parasit pe 29 septembrie Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti, pentru a pleca la o clinica din Austria, la cererea sa. Imediat dupa anuntul mortii sale, colegii din PSD s-au intrecut in a varsa lacrimi de crocodil, deplangand ipocrit disparitia acestuia. Nimeni insa nu a suflat o vorbulita despre adevaratele motive ale mortii acestuia, iar presa s-a abtinut de la comentarii, desi chiar Iorgovan isi anuntase, inca din luna martie a acestui an, suspiciunile cu privire la terminarea sa prin iradiere. Desi afirmatiile sale sunt publice, autoritatile au manifestat o inertie totala. Tocmai aceasta atitudine ne-a determinat sa trecem in revista datele culese si puse la dispozitia opiniei publice de jurnalistii de la Civic Media, care trec in revista opinii si luari de pozitie ale senatorului Iorgavan care i-ar fi putut aduce razbunarea unor grupuri suficient de puternice si determinate incat sa-i doreasca moartea acestuia. Supozitia lui Iorgovan privind moartea sa prin iradiere are un temei serios, altfel acesta, cunoscut drept un jurist ponderat si foarte atent cu sensul cuvintelor, nu si-ar fi permis sa lanseze o asemenea acuzatie grava. Cel mai important moment recent al carierei lui Iorgovan a fost cel in care s-a luat de gat cu gruparea lui Adrian Nastase, deschis si foarte dur, in martie 2006. Practic, din acest punct al vietii sale, Iorgovan a devenit o tinta vie.
PSD, o gasca de homosexuali, masoni si infractori
Declaratia sa publica de la care i s-a tras moartea civila – intr-o prima faza, a fost ca Nastase isi alegea colaboratorii pe criterii de infractionalitate, masonerie si homosexualitate. Iorgovan si-a sustinut punctele de vedere intr-o conferinta de presa, in primavara anului 2006. Afirmatia lui Iorgovan a fost transanta: Demisia lui Nastase ar fi trebuit sa se produca mai de mult. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand – masoneria si in ultimul rand – infractionalitatea. Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca, de acum incolo, va fi care pe care, a conchis Iorgovan. Au sarit in sus toti cei vizati: Eugen Bejinariu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agathon, Marian Oprisan, Serban Mihailescu. Liga Pro Europa l-a reclamat la Consiliul pentru Combarea Discriminarii. Iorgovan a fost fortat sa demisioneze din functia de secretar al Senatului, iar organizatia PSD din Caras-Severin l-a exclus pentru grave prejudicii de imagine. Cu aceeasi ocazie, publicatia 22, a GDS-ului, o subsidiara a gruparii neocominterniste a lui Soros, l-a acuzat ca a indus tensiune in raporturile cu comunitatea maghiara, deoarece a inscris in Constitutie caracterul de stat national, asezandu-i un fel de ferpar la capatai, sa stie toata lumea care contra care a fost…