Obiectivul Patriarhului, acelaşi cu al masoneriei: „Unitatea spirituală a lumii”


Patriarhul Daniel al BORo

În anul 1998, între 20-22 iulie a avut loc, la Durău – în vestitul centru ecumenist înfiinţat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Creştin „spiritualitatea psalmilor şi morala socială a profeţilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang şi preoţi profesori universitari ortodocşi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luările de cuvânt ale participanţilor, în paginile revistei Teologie şi Viaţă, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicaţie a

Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, condusă pe atunci de ÎPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, aşadar, reprezintă punctul de vedere asumat de autoritatea arhierească a (pe atunci) ÎPS Daniel.

Pe scurt, înterpretarea profeţilor Vechiului Testament a fost făcută în cheie socială, chiar socialistă. Profeţii sunt prezentaţi de preoţii profesori şi rabinii participanţi drept propovăduitori ai „dreptăţii sociale”, ai „eticii sociale” şi ca apărători ai demnităţii umane. Adică, propovăduitori ai unei ordini ideologice omeneşti utopice, în care „dreptatea şi pacea” stăpânesc. O orânduire socială perfectă, lucru pe care Dumnezeu niciodată nu l-a făgăduit omenirii. Nimic mai departe de mesajul proorocilor, care au anunţat venirea Mântuitorului şi distrugerea acestei lumi aşa cum este ea acum. Profeţii au propovăduit Împărăţia lui Dumnezeu, care nu este din această lume. Noii teologi afirmă însă că proorocii propovăduiesc o împărăţie lumească.

Mai grav decat atât este însă faptul că preoţii profesori ortodocşi, prin interpretarea ideologică a profeţilor, legitimează şi asumă interpretarea rabinică a acestora. Care este aceasta? În luarea sa de cuvânt din cadrul Simpozionului, rabinul şef al oraşului Haifa, Shear Iashuv Cohen, a afirmat, în faţa auditoriului ortodox, urmatoarele: „Toate popoarele îşi vor da mâna, iar Ierusalimul, oraşul dreptăţii şi al justiţiei, va fi oraşul păcii pentru poporul evreu şi pentru toate popoarele. Să ne rugăm pentru binele Ierusalimului, căci de binele lui depinde şi binele poporului evreu, ca şi al tuturor popoarelor lumii, acum şi în veci, Amin!” (Teologie şi Viaţă, p. 64).

Mai departe, rabinul Rene Samuel Sirat, Vicepreşedintele Consiliului Rabinic European, afirmă mult mai tranşant: „Noi trebuie să ne pregătim să auzim pe Profetul Eliahu, care va anunţa venirea lui Mesia al Dreptăţii, al Binecuvântării, al Milei, al Adevărului şi al Păcii”. (Teologie şi Viaţă, p. 67).

Aşadar, profeţii sunt folosiţi pe post de ideologi ai unei noi ordini mondiale, în care Ierusalimul este capitala spirituală a lumii, iar stăpânul va fi „Mesia” rabinilor. Ce este grav în aceasta? Participarea şi girul teologilor ortodocşi dat acestei viziuni asupra lumii, viziune care nu este doar hiliastă şi promotoare a unui soi de socialism global, ci care Îl neagă implicit pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi care îl vesteşte pe falsul mesia aşteptat de evrei, care nu este, potrivit învăţăturii ortodoxe, altul decât însuşi Antihristul.

Iată, de pilda, tâlcuirea dată profeţilor de un preot profesor ortodox participant la Simpozion, autorul articolului „Mesajul etic al profeţilor şi actualitatea lui”: „putem afirma că mesajul etic al profeţilor este de mare actualitate şi pentru a sublinia acest adevăr este suficient să vorbim numai despre viziunile lor măreţe, despre ordinea nouă socială care va fi întemeiată pe pace şi dreptate… Potrivit prevestirilor profetice, noua societate se va organiza după principiile păcii şi dreptăţii, neamurile vor preface armele în unelte pentru lucrarea pământului… “ (Teologie şi Viaţă, p. 80).

Şi mai gravă este următoarea tâlcuire, preluată din articolul „Dreptatea socială în scrierile biblice”: „Cu toate că îndemnurile şi sfaturile profeţilor adresate contemporanilor nu au fost întotdeauna ascultate, ei n-au încetat totuşi a arăta că într-un viitor îndepărtat tot ceea ce ei au propovăduit se va împlini întocmai, iar această împlinire ei au pus-o în strânsa legătură cu venirea lui Mesia. Împărăţia mesianică, aşa cum o concepeau ei, se caracterizează sub aspect social prin pacea şi dreptatea aşezate la temelia ei.” (Teologie şi Viaţă, p. 88).

Dar a afirma că profeţii au propovăduit despre o împărăţie din acest veac este lepădarea viziunii ortodoxe asupra profeţiilor şi răsturnarea întregii propovăduiri evanghelice! Mesia a venit deja în Persoana lui Iisus Hristos, iar împărăţia mesianică este Biserica, şi, după Judecată, Noul Ierusalim, Împărăţia cerurilor. Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe. Orice aşteptare a unei împliniri în acest veac şi al unei proiectări în această lume a făgăduinţelor profetice implică negarea lui Hristos ca Mesia şi aşteptarea unui altuia. Am făcut această introducere anamnetică pentru a oferi o cheie de înţelegere mesajului pe care PF Daniel l-a transmis ieri (1) unei adunări nu doar ecumeniste, ci pan-religioase care îşi propune nimic mai puţin decât „unitatea spirituală a lumii”. În mesajul scris în obişnuita limbă de lemn s-au strecurat însă unele cuvinte cheie care îl fac mai „pitoresc”. Unul din ele este „Biserica creştină” [n.adm. – de parcă ar exista biserică ateistă, biserică eterodoxă…]. Având în vedere că la eveniment au participat „ortodocşi şi catolici, păstori penticostali” este evident că patriarhul s-a referit la totalitatea confesiunilor creştine, numite în acest comunicat „Biserica creştină” (2). Or, acest lucru, din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, este erezie, căci nu există altă Biserică în afară de cea Una [Sfântă], Sobornicească şi Apostolească, iar aceasta nu este în nici un caz o abstractă şi fantomatică Biserică Universală, ci singura Biserică Ortodoxă.

Al doilea aspect problematic al comunicatului este scopul anunţat şi asumat: unitatea spirituală a lumii, unitate supra-religioasă, o unitate în diversitate, care adună la olaltă toate marile religii. Dar unitate pe ce temei şi în vederea a ce? După cum vedem, în vederea unui „viitor mai bun”, a unei ordini sociale în care să domnească „reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun”. Adică, o unitate spirituală pentru aşteptarea unei noi ordini mondiale, a utopiei perfecte, instaurate de „Mesia”-Antihrist. Iar bisericile, aşa cum am arătat nu odată pe acest site, se fac slujitoare ale ultimei şi celei mai ucigaşe utopii religioase: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/27/obiectivul-patriarhului-acelasi-cu-al-masoneriei-unitatea-spirituala-a-lumii/

Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.29

Un articol cu mult mai serios îl găsiţi la: SACCSIV

__________________________________

*1. Este vorba de Conferinţa internaţională „Spre o unitate spirituală a lumii – evrei, creştini, musulmani la începutul mileniului III”, desfăşuarata la Arad în zilele de 26 şi 27 mai a.c.

*2. Vezi mesajul PF Daniel, Patriarhul BORo, adresat participanţilor la conferinţa în care se spune: „Deşi lumea contemporană cunoaşte un progres ştiinţific şi tehnologic realizat în salturi uriaşe, ea este marcată, în acelaşi timp, de o profundî criză spirituală. Se înregistrează o tensiune între tradiţie şi modernitate, o pierdere a valorilor umane tradiţionale, o instabilitate a familiei, un conflict între generaţii, precum şi mult individualism în societate. Vremurile de acum cer noi metode de lucru şi în acelaşi timp noi soluţii, pentru rezolvarea diferitelor probleme pe care le pune omului secularismul de astăzi, dominat de spiritul materialismului, în care omul caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice. Cu toate acestea, din adâncul însingurării şi al înstrăinării sale de semenul său şi de Creator, omul de astăzi caută nădejdea pentru un viitor mai bun. De aceea, noi, ca păstori ai Bisericii creştine, împreună cu conducătorii celorlalte două mari religii monoteiste, avem datoria să călăuzim popoarele, pe care Dumnezeul Cel Sfânt ni le-a încredinţat să le păstorim, vestind tuturor iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, pacea şi înţelegerea între oameni, pentru ca reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun să biruiască asupra relelor din viaţa persoanelor şi a popoarelor. Cu aceste speranţe de mai bine, izvorâte din credinţa lucrătoare prin iubire, salutăm şi felicităm pe toţi participanţii la Conferinţa ‘Spre o unitate spirituală a lumii’ şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne călăuzească astfel încât împreună, în bună înţelegere şi pace, să ne apropiem unii de alţii, deschizând larg porţile iubirii dumnezeieşti către toţi oamenii”.

Obiectivul Patriarhului, acelaşi cu al masoneriei: „Unitatea spirituală a lumii”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: